Uneori norii sunt gri.Si strada pe care te plimbi este împrejmuitã de blocuri gri, si chipul trecãtorilor îti pare tot gri.
Dar tu continui pasii.
Tu crezi in soare si stele argintii...
Inima ta stie! Inima ta simte! Griul nu este decât negrul îmbrãtisat de alb.
Si zâmbesti! Într-un fel intuiesti...Norii gri iti vorbesc despre acceptare si întelegere.
Si în tine vântul poartã nori colorati, plini de zâmbet si armonie; dar si nori gri, acei nori din Suflet care plouã cu lacrimile inimii. Da, acei nori tristi si fericiti cã's tristi care au menirea de a-ti arãta cât de viu esti, cât de frumos esti, om cu suflet divin!
Ochii tãi stiu! Respiratia ta stie! Culorile sunt de fapt Iubirea. Iar griul este ca si balanta dintre intuneric si luminã, pentru a pricepe tãcerea unui suflet trist. Când omul descoperã tristetea, chipul sãu devine gri - semn al Sufletului care strigã dupã ajutor în tãcere. Si doar Iubirea stie drumul inapoi spre Luminã.
Fiindcã doar Iubirea înseamnã sã fii cu adevãrat viu!