Mă aprind și focul acesta ce mă încălzește lăuntric, îmi 'smulge' din ochi o lacrimã.
Afară plânge Cerul... Și mă întreb: Doamne, de ce?!
De ce focul interior se reaprinde la fiecare clipă când cuvântul tău mă atinge? De ce la fiecare secundă când îți simt prezența? Și cum în acum-ul îngăduit să plec departe?
Mai devreme simțeam mângâieri pe creștet...Dar poate doar mi s-a părut în părerea minunată a ploii care bate-n geam mai tare. Și cine bate-n ușa destinului?
Oare sunt lacrimile dintre noi? Oare sunt stropii de emoții ce mă cuprind, cuprinzându-te și pe tine în îmbrățișarea lor?
Cuvintele ne ajung, Minune. S-au spus atâtea și se tot vor spune. Dar clipa bătută în pieptul acesta omenesc de acum, îți răspunde prin eter. Te simt dansând cu clipa, în dansul tandru al iubirii divine. Te simt dincolo de acest timp pribeag de om, vâslind printre lacrimi de ploaie si ploi de lacrimi până la mine.
Mulțumesc că ești. Mulțumesc că simt.
Pentru că...te iubesc!
Afară plânge Cerul... Și mă întreb: Doamne, de ce?!
De ce focul interior se reaprinde la fiecare clipă când cuvântul tău mă atinge? De ce la fiecare secundă când îți simt prezența? Și cum în acum-ul îngăduit să plec departe?
Mai devreme simțeam mângâieri pe creștet...Dar poate doar mi s-a părut în părerea minunată a ploii care bate-n geam mai tare. Și cine bate-n ușa destinului?
Oare sunt lacrimile dintre noi? Oare sunt stropii de emoții ce mă cuprind, cuprinzându-te și pe tine în îmbrățișarea lor?
Cuvintele ne ajung, Minune. S-au spus atâtea și se tot vor spune. Dar clipa bătută în pieptul acesta omenesc de acum, îți răspunde prin eter. Te simt dansând cu clipa, în dansul tandru al iubirii divine. Te simt dincolo de acest timp pribeag de om, vâslind printre lacrimi de ploaie si ploi de lacrimi până la mine.
Mulțumesc că ești. Mulțumesc că simt.
Pentru că...te iubesc!